Scriam în primul articol al acestui blog că de vreo 18 ani sunt dedicată televiziunii și aceluiași bărbat, lui Cosmin. Daaa, ne știm de mai bine de 18 ani! Frumoși, grei, cu provocări și multe, multe încercări, dar dincolo de toate, cu multă iubire, râsete și bucurii…
”Cum, nu v-ați plictisit de atâta amar de vreme?”, ne întreabă lumea adesea. Cum să te plictisești, când descoperi și redescoperi persoana de lângă tine. Când știm ce vrea și simte celălalt, uneori fără să fie nevoie de cuvinte. Când încercările și provocările vieții îți demonstrează că dragostea poate prinde forme nebănuite, că iubirea se poate transforma în așa fel încât să devină cel mai de preț dar al vieții.
Cine spune că dragostea durează 3 sau 5 ani suspectez că nu prea a avut parte de ea. Pentru că atunci când o găsești, știi și simți că e pe viață!
Un om grozav, cu un incredibil simț al umorului, un pilon al echilibrului meu…ăsta e Cosmin al meu, în foarte puține cuvinte.
