Mai jos aveți câteva „recenzii” ale unor cărți drăguțe, pe care am reușit să le răsfoiesc în ultima perioadă.
Cum vă spuneam și cu alte ocazii, acestea sunt recomandări pur subiective, sunt cărți cărora vă cer însă să le dați o șansă și care, după ce vor fi citite, vor sta, poate, la loc de cinste pe rafturile bibliotecilor voastre.
Prima, cea mai dragă dintre ele, Întoarcerea acasă a lui Kate Morton.
Cred că știți că australianca este una dintre autoarele mele preferate. Când am aflat că a apărut și la noi această carte, am stat puțin în dubii. Am citit pe nerăsuflate toate cele 5 romane ale lui Kate Morton: Casa de la Riverton,Grădina uitată, Orele îndepărtate, Păzitoarea tainei, Casa de lângă lac, așa că mă gândeam că după atâtea cărți atât de reușite, această cea mai recentă ar putea fi o mică – mare dezamăgire.
Mai jos aveți drăguțul interviu oferit celor de la Unica.ro, cu ceva timp în urmă. Unul dintre acele interviuri în care întrebările sunt chiar mai bune decât răspunsurile 🤭
Vara trecută, pentru tine a început un nou capitol. Practic, fetita ta s-a grăbit să te cunoască. Cum a fost întâlnirea cu Corina Maria?
Plină de emoții! Am așteptat cu așa nerăbdare ziua în care urma să vină pe lume, însă abia când am ajuns la spital a început să îmi bată inima cu putere și să mă simt de parcă eram în fața celui mai important examen din viața mea. Îmi doream să o cunosc, dar eram pur și simplu îngrozită. În mod surprinzător, abia când am ajuns în sala de operații, am reușit să mă liniștesc. A fost doar meritul doamnei doctor Diana Comandașu și al echipei sale medicale care mi-au dat încredere că va fi bine. Și chiar așa a fost! Ba mai mult, fetița noastră a pășit în această lume în râsetele și aplauzele noastre. Am pupat-o, am mângâiat-o și i-am promis atunci că îi voi fi mereu alături, necondiționat.
– Eeeih, și cum sunt viețile voastre de când ați devenit părinți?
– Acum, că ați văzut cum e să fiți părinți, când îi mai faceți un frățior sau o surioară Corinuței?
Acestea plus alte câteva întrebări apar inevitabil în mai toate discuțiile cu cei din jur, persoane apropiate sau cu care interacționăm ocazional.
De fiecare dată am rămas însă cu gândul la expresia asta: „ziua în care ați devenit părinți”… Și mi-am dat seama că, cel puțin pentru mine, nu a fost vorba despre ziua în care am aflat că sunt însărcinată, nici cea în care Cori a venit pe lume și nici după ce am adus-o acasă.
Scriam aici cât de frumoase au fost primele zile cu bebelușa noastră acasă! Dar și că după euforia acelor zile au început să apară marile mele temeri, mai ales că ele veneau pe un teren extrem de fertil.
În perioada sarcinii și imediat după ce am născut, am încercat să stau cât mai departe de opiniile, de sfaturile, de articolele sau blogurile cu și despre bebeluși, mame, părinți, sarcină și altele. Sigur că eram la curent cu chestiunile generale, de bun simț, dar doar atât. După ce am născut, mi-am dat seama că am greșit. Cel puțin așa credeam atunci!
Mai greu, e drept, dar cu puțin noroc și o organizare ceva mai eficientă, o putem face destul de ușor. La partea cu organizarea nu stau chiar bine, așa că pun mai mult pe seama norocului faptul că am reușit în perioada asta să văd niște filme & seriale bune, dar și să termin câteva cărți.
E drept, Cori e mai năzdrăvană decât m-aș fi așteptat sau mi-am imaginat-o, așa că nu-mi rămâne decât să învăț să fac eu slalom printre activitățile ei. ❤️ Important e că mănâncă, se joacă și doarmeeee suficient cât să îmi mai rămână puțin timp și pentru citit.
V-am mai scris și în articolele anterioare, acestea sunt doar niște recomandări subiective, lecturi pe care sper că le veți parcurge cu drag cândva, cumva.
Așa că iată acum un top 3 al celor mai frumoase cărți citite după nașterea Corinei 😘
1. Încep cu ”A Death in Malta: An Assassination and a Family’s Quest for Justice”, scrisă de Paul Caruana Galizia, unul dintre fiii jurnalistei Daphne Caruana Galizia, ucisă prin detonarea unei bombe amplasate sub mașina sa. Vă spuneam despre ea și aici. O carte cumpărată din aeroportul din Malta, la plecarea din frumoasa țară insulară. Am citit pe nerăsuflate până la aterizarea pe Otopeni…
Am terminat-o însă la vreo două, trei săptămâni de la vacanța noastră în Malta și mai că mi-a redeschis apetitul pentru o nouă vacanță în insula de care m-am îndrăgostit iremediabil.
Știți, cred, anul acesta, pe 23 iulie, viețile noastre ni s-au schimbat radical. Au căpătat forme și culori dintre cele mai frumoase după venirea fetiței. Nu, nu mă apuc acum să vă povestesc despre cum Corina Maria ne-a făcut viețile mai frumoase și ne-a umplut sufletele de lumină și bucurie.
O să vă spun despre una din temerile mele, aceea că, după venirea Corinei, nu vom mai putea călători la fel de des ca înainte. Deh, asta ne spuneau mai toți cei din jur: „este aproape imposibil să călătorești cu un bebeluș atât de mic, așteptați să mai crească și vedeți atunci”!
Venirea micuței noastre era planificată în prima săptămână din august, însă Corina Maria a decis să ne cunoască mai devreme, pe 23 iulie.
Un munte de voință și o minune care ne-a schimbat complet viețile! Un copil așteptat, dorit și iubit încă de când era un mic punct pe ecranul ecografului…
În întreaga călătorie, în toate momentele noastre de extaz și agonie, până să ajungem să ne cunoaștem, ne-au fost alături doi medici cu har, inimi și mâini de aur – Radu, bunul nostru prieten, un tânăr și excepțional medic din Iași, mereu la un click distanță de noi – și doamna doctor Diana Comandașu, cea care mi-a monitorizat sarcina și cu care am și născut, la Maternitatea Giulești.
Am fost tentată inițial să încep să vă povestesc despre emoțiile și temerile acestei perioade. Apoi mi-am dat seama că interviul fetelor de la TVMania – cu ale lor întrebări, unele chiar mai bune decât răspunsurile mele – a surprins cel mai bine starea mea de acum.
Așa că vă las mai jos interviul luat de Cătălina Matei, la sfârșitul lunii iunie, alături de frumoasele poze făcute de Andrei Țones, colegul meu din TVR, unul dintre cei mai buni fotografi din Univers!
Luna aceasta – luna primăverii, a iubirii și a femeii – vă recomand nu 3, ci 4 „cărțișoare”. Nu sunt ele cărți romantice, în nuanţe de roşu şi alb, dar vă garantez că sunt niște delicatese!
Pe scriitorul catalan Carlos Luis Zafón l-am descoprit în urmă cu foarte mulți ani, prin 2013, şi pentru că era extrem de prezent în online, mai mult l-am ascultat și aproape deloc citit. Vorbea extrem de bine, era foarte prezentabil (scriu la trecut pentru că Zafón a decedat în vara anului 2020) şi am suspectat atunci că este unul dintre acei autori capabili să facă valuri în întreaga lume doar printr-o excelentă strategie de marketing, nu şi printr-o scriitură care să te cucerească. Cu chiu cu vai, am cumpărat însă „Umbra vântului” și „Jocul îngerului” (mai mult la insistențele unei colege). Le-am ţinut în bibliotecă vreo câteva luni, apoi, după ce am citit primul volum din Cimitirul Cărţilor Uitate, am înţeles de ce Zafón devenise un așa fenomen.
Zafonmanía – era termenul folosit pentru a descrie nebunia generată de publicarea primului său roman din tetralogie, „Umbra vântului”.
Cele 4 romane sunt extrem de bine organizate, aparent fiecare cu o poveste proprie, dar cu legături fine de la o carte la alta şi cu personaje care completează suspansul. Poveşti înțesate de intrigi, de mistere, cu personaje de neuitat ale căror vieți se transformă radical de la o pagină la alta.
1. Seria acestor cărți este deschisă de „Umbra vântului” – romanul care a cucerit instant inimile a milioane de cititori. Acțiunea are loc în Barcelona anului 1945, iar protagonistul principal – Daniel Sempre – și tatăl său descoperă Cimitirul Cărților Uitate. Din acest moment, viața acestui tânăr se transformă radical! Nu vă spun în ce sens, mai bine vă las pe voi să descoperiți fascinanta poveste!
