Mai jos aveți câteva „recenzii” ale unor cărți drăguțe, pe care am reușit să le răsfoiesc în ultima perioadă.
Cum vă spuneam și cu alte ocazii, acestea sunt recomandări pur subiective, sunt cărți cărora vă cer însă să le dați o șansă și care, după ce vor fi citite, vor sta, poate, la loc de cinste pe rafturile bibliotecilor voastre.
- Prima, cea mai dragă dintre ele, Întoarcerea acasă a lui Kate Morton.
Cred că știți că australianca este una dintre autoarele mele preferate. Când am aflat că a apărut și la noi această carte, am stat puțin în dubii. Am citit pe nerăsuflate toate cele 5 romane ale lui Kate Morton: Casa de la Riverton, Grădina uitată, Orele îndepărtate, Păzitoarea tainei, Casa de lângă lac, așa că mă gândeam că după atâtea cărți atât de reușite, această cea mai recentă ar putea fi o mică – mare dezamăgire.
Câtă imaginație, cât suspans, cât mister, câte resurse să mai aibă această autoare astfel încât să mai scoată încă o carte bună? Ei bine, nu că mi-a plăcut, am devorat-o pur și simplu! Am citit cele aproape 570 de pagini în 3 – 4 zile. Și asta pentru că am fost nevoită să fac slalom în programul fetiței noastre, uneori mai citeam și cu Cori agățată de mine, altfel, aș fi citit-o ceva mai repede, chiar și zi – noapte. Noroc și cu reprizele zdravene de somn ale Corinei, că m-am putut bucura uneori chiar și cu orele de această saga de familie, de o așa scriere măiastră, plină de mister, drame, tragedii și povești de dragoste.
Adelaide Hills, 1959, Ajunul Crăciunului. La sfârșitul unei zile caniculare, lângă un pârâu de pe domeniul familiei Turner, un localnic face o descoperire terifiantă. Orășelul Tambilla devine scena uneia dintre cele mai grele anchete judiciare din istoria Australiei de Sud, iar misterul morții lui Isabel Tuner și a copiilor săi rămâne parțial nedeslușit…
În 2018, după ce a lucrat o vreme ca jurnalistă la Londra și în urma unui divort traumatizant, Jess are îndoieli în privința viitorului ei. Un telefon neașteptat o cheamă înapoi la Sydney, unde iubita sa bunică Nora, care o crescuse, a ajuns la spital în urma unei căzături ciudate. Întoarsă la Darling House, află o istorie de familie uluitoare, care i-a marcat destinul fără să fi știut.
- Castelul din orașul meu, Ioana Bâldea Constantinescu
„Mi-aș dori ca romanul să le spună celor care se simt pierduți în păduri întunecate că poate nu mai există firimituri care să le arate drumul de întoarcere, dar există întotdeauna un luminiș în care poți, măcar, să-ți tragi sufletul.”
Spunea Ioana într-un interviu recent.
Eu aș spune, pe scurt, că este o carte care îți „vorbește”, îi simți căldura, dragostea, firescul. Un roman care te prinde și te cuprinde!
„În cartierul evreiesc al Bucureștiului, pe lângă un imobil galben, scorojit în eleganța lui interbelică, se plimbă în fiecare zi un domn vârstnic și cocker spanielul lui auriu. De peste drum, din spatele unei ferestre, drumurile lor sunt urmărite de micul Sebastian și de părinții lui. În jurul casei galbene, Castelul, cum e numită în cartier, anotimpurile, hortensiile, chipurile și lumea se schimbă, iar promenada lui Hanno și Spatzi rămâne singura ancoră de firesc într-un timp care nu mai este la fel.”
- Numele mi-l știe vântul, Isabel Allende.
Intră la categoria cărților citite, nu neapărat și recomandate. Din păcate, cartea m-a surprins plăcut doar ici-colo, cât să fiu curioasă să văd ce se mai întâmplă cu personajele, cu viețile lor. Am rămas cu senzația că povestea, care începe într-o manieră excepțională, ar fi putut să fie exploatată mai mult. De la un punct încolo mi se pare că își pierde pur și simplu firul narativ. Autoarea alege să se concentreze pe personaje, stârnește, e drept, ceva emoții cu prezentarea lor, dar cam atât. Acțiunea se petrece rapid, fără suspans, fără mister, fără…”sare și piper”.
Sau poate că o fi cartea asta bună, dar a avut neșansa să fie citită după Întoarcerea acasă.
- Furia, Alex Michaelides
Aceasta este povestea unei crime. Sau poate că asta nu-i cu totul adevărat. În miezul ei e o poveste de dragoste, nu-i așa? Cel mai trist fel de poveste de dragoste – despre sfârșitul iubirii, moartea iubirii…
Un roman plin de suspans, care are toate ingredientele: distribuția perfectă, o insulă grecească unde nimic nu e ceea ce pare, personaje frumos conturate și un final greu de anticipat, ba chiar șocant aș spune.
Ce mi-a plăcut mult la această carte? Faptul că autorul ne ajută să pătrundem în mintea lui Eliot Chase, un personaj narator de-a dreptul sinistru, ce ni se adresează în mod direct și care ne poartă prin viața sa, dar și prin viețile celor două femei celebre, în jurul cărora este construit întregul roman. În tot acest timp, el explică motivele relatării sale, îi spune cititorului de ce și cum a schimbat cursul poveștii sau când și de ce a alterat adevărul. O abordare destul de interesantă și nemaiîntâlnită în cărțile citite de mine până acum.
„Furia, asemenea naratorului ei fascinant, evoluează permanent, este extrem de antrenantă și, în linia ficțiunii de cea mai bună calitate, are un deznodământ imposibil de anticipat. Chiar atunci când crezi că ai intuit cursul evenimentelor, acestea se reorientează brusc spre un final devastator. Este Talentatul domn Ripley al zilelor noastre.” (Blake Crouch)
Ce nu mi-a plăcut? 🤭 Mă așteptam să se ridice la nivelul primei cărți scrise, Pacienta tăcută. Nu a făcut-o și, din păcate, nici nu cred că Michaelides o va mai putea face vreodată…