Nu seamănă cu niciun alt loc vizitat de noi până acum, este un melanj aproape perfect între sărăcie și opulență, e plin de contradicții la tot pasul, dar nu ai cum să nu îl iubești! Așa că iată-ne din nou în misteriosul, copleșitorul, seducătorul Istanbul, cel plin de veselie, culoare și voie bună.
De data asta cu avionul, nu cu mașina. Vă povesteam acum doi ani, în prima noastră vacanță în Istanbul, cum ne-a șocat pur și simplu felul în care se circulă în acest imens oraș. Dacă nu mai știți, lecturați puțin aici 🤭 De această dată, am convins soțul – nu foarte greu, dat fiind că am plecat și cu fetița – să luăm bilete de avion și bine am mai făcut!
București – Istanbul – un zbor de aproape 40 de minute, cu un pilot Tarom un fel de Dumnezeul piloților – ținând cont de aeronava care scârțâia din toate „încheieturile” – decolare și aterizare extrem de line, zbor plăcut, bebeluș care adoarme profund la vreo câteva minute de la decolare. Ce să mai! Unul dintre cele mai plăcute zboruri. La fel și la întoarcere, chiar dacă am nimerit într-un ATR, ponosit ca vai de el, ce mi-a dat fiori la îmbarcare. Abia acum i-am înțeles pe cei care sunt copleșiți de frica de zbor. Noroc de măiestria piloților de la Tarom, deși lucrează în niște condiții și pilotează niște aeronave… În fine, asta este o cu totul altă discuție!
Acum să ne întoarcem la poveștile noastre!
Vă spuneam că a fost cea mai înțeleaptă decizie, aceea de a călători cu avionul. În nici 40 de minute am aterizat pe Aeroportul din Istanbul, am așteptat puțin să luăm căruciorul Corinei (deși compact și dintr-o singură bucată, tot de la bagajele de cală l-am recuperat), apoi am mers în parcarea aeroportului unde ne aștepta mașina trimisă de proprietarul apartamentului unde ne-am cazat. Ca o paranteză, deși nu am optat pentru o cameră de hotel – v-am mai spus, cred, că de când a venit Cori în viețile noastre, încercăm să găsim apartamente cochete, centrale și cu zona de bucătărie complet utilată – serviciile au fost cele ale unui hotel de 5 stele. Am ales această variantă din multele puse la favorite!
Ne-am cazat în zona centrului istoric, Sultanahmet, la câțiva pași de noi – supermarketuri, magazine, restaurante, parcuri, absolut tot ceea ce aveai nevoie. Singurul minus: lipsa trotuarelor, în unele porțiuni, și implicit căratul căruțului. Pe noi ne-a salvat însă acest model de cărucior troler! De mai bine de un an, ne-a ajutat extrem de mult în tot ce au însemnat călătoriile noastre cu Corina în avion, aeroporturi și zone greu accesibile!
Și acum despre vacanța noastră de 4 zile în Istanbul!
A fost minunată!
Un oraș așa cum îl țineam minte din călătoria noastră anterioară: plin de viață, farmec și culoare. Acum însă sejurul nostru chiar a fost unul perfect! Am avut-o cu noi pe fetița noastră minunată, care s-a comportat exemplar și ne-a umplut inimile cu bucuria, emoția, joaca, reprizele de somn în momentele cele mai potrivite și cu fericirea ei izvorâtă din lucrurile cele mai simple.
Nu mai spun că am fost profund impresionată și de grija, atenția și afecțiunea oferite de localnici fetiței noastre. În plimbările zilnice, în mijloacele de transport, în restaurante și la aproape tot pasul, oamenii locului îi zâmbeau, o îmbrățișau, îi ofereau daruri, inclusiv dulciuri și jucării. Poate că aveam eu un bagaj de stereotipuri arhetipale (știm poveștile cu turcii și lecțiile noastre de istorie, da?), doar că în vacanța asta am descoperit și cât de prietenoși și veseli pot fi turcii. Ca să nu mai spun de incredibila lor ospitalitate – orice bariere, inclusiv cea lingvistică, erau depășite de felul lor amabil și extrem de plăcut.
Și acum, la final, și despre cateva obiective turistice.
Primul, și cel care ne-a impresionat cel mai mult: Palatul Dolmabahce, o bijuterie a moștenirii arhitecturale din Istanbul. I se mai spune și „comoara de pe malul Bosforului”. Cum altfel, dacă au trecut pe aici, de-a lungul timpului, vreo 6 sultani, până în 1923, când Turcia a fost proclamată republică. Poze din interior nu am, pentru că este interzis să fotografiezi până și un colțișor ascuns al Palatului, iar agenți de pază mai vigilenți ca aici nicăieri nu am găsit 🤭, dar să mă credeți pe cuvânt când vă spun că așa opulență nu îmi imaginam vreodată că îmi va fi dat să văd: tone de aur și cristale! Toneeee!
Cât privește exteriorul, cuvintele sunt de prisos…
Nu au lipsit nici plimbările noastre zilnice prin Centrul Vechi, pe podul Galata și în Eminonu, o vizită în Marele Bazar, care s-a lăsat cu un bagaj în plus la cală, dar și plimbările în partea asiatică. Iar Uskudarul ne-a dăruit și de această dată un superb apus, cum numai el știe să ofere.
