Și pentru noi doi, dar mai ales pentru ea: să petrecem o lună de zile în cea mai frumoasă țară din lume. Desigur că Italia, cum altfel? Nu mai e cazul să vă spun că a fost, este și cred că va rămâne destinația noastră turistică preferată. Am scris despre ea aici, aici, aici și aici și sunt convinsă că voi mai scrie mult și bine.
Planul, gândit acum multă vreme, a devenit realitate la sfârșit de mai, când m-am înarmat cu mult curaj și am luat două bilete (pentru mine și fetiță) doar dus către nordul Italiei. Soțul, cele două pisici și multele bagaje au ajuns după și mai multe ore petrecute în cei aproape 1.300 de kilometri parcurși cu mașina. Drumul lor a fost lung și obositor, al nostru – scurt, distractiv și relaxant.
Nu a fost prima dată când am călătorit cu avionul cu fetița, așa că nu aveam prea multe emoții. Știam și din experiențele anterioare ce să nu fac în călătoria cu un copil atât de mic. Cel puțin în teorie, că în practică se poate întâmpla oricând, orice. Cum pentru noi a fost însă de fiecare dată de la bine în sus, poate voi scrie cât de curând un articol cu câteva sfaturi utile celor care se încumetă să urce în avion cu un bebeluș.
Cert este că a dormit și la dus și când ne-am întors acasă, iar eu am avut timp să văd câteva filme pe care le vânam de ceva vreme. Happy mum, happy baby!
Și acum să vă spun despre vacanță.
A fost, fără doar și poate, una dintre cele mai reușite, dar și…obositoare vacanțe din toate timpurile! Obositoare nu pentru că am fi noi amatori în ale călătoritului sau că am făcut ceva greșit față de alte dăți, ci pentru că CINEVA a început să facă primii pași. Noroc de căruț, marsupiu și orele ei de somn că ne mai puteam trage și noi sufletul.
Că veni vorba de „tras sufletul”, și vremea din Italia a ținut cu noi. A fost perfectă: răcoroasă și în cea mai mare parte a timpului cu cerul acoperit de nori. Cine a vizitat Italia în lunile de vară, știe că ăsta poate fi un dar extrem de prețios. Am avut parte de soare, doar cât am stat o săptămână la mare! În rest, extrem de plăcută altfel încât să te poți bucura de admirat, vizitat și odihni puțin cât să o poți lua de la capăt! Doar pe final, vreo două zile ne-au readus aminte ce înseamnă canicula în Italia și cum aerul poate deveni aproape irespirabil.
În fine, lăsând asta deoparte, nu pot să vă spun decât că fost o vacanță de vis! Am vizitat locuri noi, le-am revizitat pe altele, am fost pentru prima dată cu bebelușa la mare și i-am mulțumit și de această dată Celui de Sus pentru fetița noastră minunată. „Micuța călătoare” – ăsta ar fi un nume tare potrivit! Cum altfel îi poți spune unui copil căruia la 10 luni să îi placă atât de mult să descopere, să se bucure de locurile și lucrurile noi, să interacționeze cu toată lumea, să fie veselă și jucăușă. Sigur că și noi am fost extrem de atenți cu mesele, cu programul ei de somn și cu cel de joacă. Dar până una-alta, am văzut acum că poți avea vacanțe ceva mai lungi extrem de reușite și cu un bebeluș după tine. Nu știți câți ne-au avertizat, în urmă cu câteva luni, că ideea noastră este una nebunească și că s-ar putea transforma într-un coșmar.
„Cum să plecați o lună?
Dacă pățește ceva copilul și trebuie să ajungeți cu el la medic?
Dacă se îmbolnăvește și…
Dacă nu se adaptează la mediul de acolo și….
Cum să stați atâtea zile la mare? Dacă nu îi place în apă, la soare sau să se joace în nisip?
Nu aveți cum să mergeți cu ea să vizitați atâtea locuri? Se va plictisi!!!”
Și câte și mai câte!
Nimic din ce au mai spus unii sau alții nu a avut legătură cu realitatea. Cori s-a comportat exemplar, s-a adaptat extrem de ușor și i-a plăcut peste tot pe unde ne-au purtat pașii! Iar noi nu cred că am făcut ceva deosebit, dincolo de a-i respecta, pe cât posibil, programul. Poate că e vorba și de noroc sau poate că noi am fost cei care i-am deschis apetitul pentru călătorii. Vă spuneam și aici că am plecat cu ea încă din primele săptămâni de viață!
Asolo, Castelfranco, Jesolo, Veneția, Treviso, Muzeul Ferrari din Maranello, Ravenna sunt doar câteva din locurile pe care le-am revăzut sau vizitat pentru prima oară. Stați fără griji, nu mă apuc acum să vă povestesc despre fiecare loc în parte, de această dată o să las pozele să facă asta.
Așa că mai jos aveți diafilmul unei minunate luni de vară, în frumosul stil „dolce far niente”!
