1 iunie  și magia copilăriei

Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea este veselă și nevinovată și drept vorbind, acesta-i adevărul

Ion Creangă

Ce să îi spun eu oare copilului din poză? Poate doar să îi mulțumesc pentru felul în care a croit poveștile copilăriei și m-a pregătit pentru viața de adult.

Oricum, oriunde ne-am afla, orice am face și orice am fi, să încercăm să purtăm în noi măcar fărâme din ce am fost. Să nu uităm să păstrăm în noi inocența copilăriei!

Și pentru că m-a apucat acum nostalgia, e musai să vă povestesc despre „prietenul” copilăriei mele: radioul străbunicii Ioana, un model vechi din anii ’50, care a rezistat eroic până prin 2000.

Îmi aduc aminte cu așa mult drag de străbunica Ioana, cea blândă și bună, care în serile târzii de vară sau în iernile geroase își adormea „puișorii” cu teatru radiofonic. Poveștile acelea erau atât de frumoase încât în mintea mea, de fiecare dată, se conturau personaje, locuri, chipuri și detalii, toate în culori. Aveam libertatea deplină în a croi povești după bunul plac. Și, recunosc, am rămas cu această sensibilitate și slăbiciune pentru tot ceea ce înseamnă lumea poveștilor. Mai târziu, în adolescență, bătrânul aparat de radio m-a ghidat pe tărâmul limbilor străine. Ascultam emisiile unor posturi de afară, iar asta mi-a dezvoltat „apetitul” pentru limbile străine. Apoi, au fost emisiunile de la Radio România, iar mai târziu – buletinele informative. Este și motivul datorită căruia atunci când am pășit pentru prima dată într-o redacție de ziar, în primul an de facultate, eram deja familiarizată cu noțiunea de știre. Iar drumul către televiziune a fost apoi unul și mai firesc și nu foarte anevoios.

Astăzi, radioul acela vechi nu mai este funcțional, dar fizic el încă mai există. E păstrat la loc de cinste de mama mea! Cum altfel, dacă nouă – celor din familie – ne-a marcat existența mai bine de 60 de ani, cu toate poveștile acelea minunate adânc întipărite în minte și cuibărite în suflet!

 Iar când îmi e dor de o porție zdravănă de copilărie, dau fuga la o carte sau la colecția mea de povești audio….

2 răspunsuri la „1 iunie  și magia copilăriei”

  1. Și eu, când eram copil,aveam radioul preferat la bunici.Ascultam dimineața emisiunea O melodie pentru fiecaare.Ce dor îmi e de vacanțele la bunici și de mâncărurile pe care bunica,le prepara și de datul cu sania.Acum,totul mi-a rămas în suflet.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *