A trecut ceva vreme de când nu am mai scris aici, poveștile sunt multe, timpul însă e tare greu de împărțit astfel încât să reușesc să stau relaxată în fața laptopului și să mă pot apuca liniștită de scris.
Mă pregăteam să vă povestesc despre vacanța noastră în Italia, din luna mai. De câțiva ani a devenit aproape o tradiție ca la început de mai să fim acolo. Știți, v-am tot povestit despre slăbiciunea mea pentru Italia! Nicio altă țară nu ne-a impresionat și fermecat așa cum a făcut-o și o face de fiecare dată. Am străbătut-o în lung și în lat – mai puțin partea de sud – dar de fiecare dată când ajungem în Peninsulă descoperim locuri noi sau pur și simplu le revedem cu mare drag pe cele de suflet!
Nu voi scrie acum despre Italia, dar nici nu mă pot abține să nu vă las măcar câteva imagini, cu promisiunea ca o nouă postare despre locurile minunate descoperite și redescoperite să o păstrez pentru the very next time…
Astăzi, însă, vreau să vă povestesc despre cea mai recentă vacanță a noastră, cea din Bulgaria.
Prima dată am ajuns în țara vecină acum mai bine de 11 ani, în perioada Sărbătorilor de Paște, la invitația nașilor noștri. Nisipurile de Aur, all inclusive și gașcă mare, mare. Nu aveam foarte mari așteptări, doar că am descoperit atunci o țară extrem de frumoasă, cu un fel de a face turism pe care nu îl mai întâlnisem în afara granițelor. Ne-am simțit aproape ca acasă, hotelul era plin de români, recepționerii, chelnerii, cred că toți știau/vorbeau românește. Sau cel puțin înțelegeau ce vorbeam noi! Cinste lor și celor care i-au învățat să facă turism la un așa nivel.
Am mai vizitat atunci Nessebar (o bijuterie de oraș) și puțin din Balcic.
