Luna aceasta – luna primăverii, a iubirii și a femeii – vă recomand nu 3, ci 4 „cărțișoare”. Nu sunt ele cărți romantice, în nuanţe de roşu şi alb, dar vă garantez că sunt niște delicatese!
Pe scriitorul catalan Carlos Luis Zafón l-am descoprit în urmă cu foarte mulți ani, prin 2013, şi pentru că era extrem de prezent în online, mai mult l-am ascultat și aproape deloc citit. Vorbea extrem de bine, era foarte prezentabil (scriu la trecut pentru că Zafón a decedat în vara anului 2020) şi am suspectat atunci că este unul dintre acei autori capabili să facă valuri în întreaga lume doar printr-o excelentă strategie de marketing, nu şi printr-o scriitură care să te cucerească. Cu chiu cu vai, am cumpărat însă „Umbra vântului” și „Jocul îngerului” (mai mult la insistențele unei colege). Le-am ţinut în bibliotecă vreo câteva luni, apoi, după ce am citit primul volum din Cimitirul Cărţilor Uitate, am înţeles de ce Zafón devenise un așa fenomen.
Zafonmanía – era termenul folosit pentru a descrie nebunia generată de publicarea primului său roman din tetralogie, „Umbra vântului”.
Cele 4 romane sunt extrem de bine organizate, aparent fiecare cu o poveste proprie, dar cu legături fine de la o carte la alta şi cu personaje care completează suspansul. Poveşti înțesate de intrigi, de mistere, cu personaje de neuitat ale căror vieți se transformă radical de la o pagină la alta.
1. Seria acestor cărți este deschisă de „Umbra vântului” – romanul care a cucerit instant inimile a milioane de cititori. Acțiunea are loc în Barcelona anului 1945, iar protagonistul principal – Daniel Sempre – și tatăl său descoperă Cimitirul Cărților Uitate. Din acest moment, viața acestui tânăr se transformă radical! Nu vă spun în ce sens, mai bine vă las pe voi să descoperiți fascinanta poveste!
