Astăzi, despre Serghei
Acum ceva vreme vă povesteam aici cum am adunat-o pe Sasha de pe străzi.
Dacă pe ea am găsit-o târziu în noapte și în drum spre casă ne-am tot gândit dacă facem bine sau nu, pe Serghei l-am văzut, plăcut și…furat de la niște prieteni. L-am luat pur și simplu când ei erau plecați de acasă! Dar cum sa nu te îndrăgostești de el când arăta în felul ăsta și se comporta precum un câine. Se ținea întruna după noi, voia mângâiat și numai în brațe.
Astăzi, despre Sasha
Fix acum doi ani o adunam de pe străzi. Avea doar câteva luni, era speriată rău, înfometată, plină de purici și ne gândeam că e posibil să aibă și probleme de sănătate. La ce nu ne-am gândit prea mult – când am luat-o în brațe și am zis să o ducem acasă – că îl mai avem și pe Serghei (motănelul nostru avea atunci vreo 4 ani). Vedem cum facem, ne-om descurca noi cu amândoi!
Zbiera cât o țineau plămânii, iar ăsta i-a fost și norocul, să o auzim de la zeci de metri distanță. Când am ajuns cu ea în scara blocului și a dat de gustul pliculețelor cu mâncare umedă, s-a liniștit instant. Ea era fericită și torcea, noi eram șocați de felul în care…mânca. Nu cred să fi văzut vreodată mâncare în viețișoara ei! Cert este că acela a fost momentul în care dubiile mele, dacă o fi bine sau nu să o luăm, s-au spulberat.
Continuă lectura „Viața cu două pisici!”