Astăzi, despre Sasha
Fix acum doi ani o adunam de pe străzi. Avea doar câteva luni, era speriată rău, înfometată, plină de purici și ne gândeam că e posibil să aibă și probleme de sănătate. La ce nu ne-am gândit prea mult – când am luat-o în brațe și am zis să o ducem acasă – că îl mai avem și pe Serghei (motănelul nostru avea atunci vreo 4 ani). Vedem cum facem, ne-om descurca noi cu amândoi!
Zbiera cât o țineau plămânii, iar ăsta i-a fost și norocul, să o auzim de la zeci de metri distanță. Când am ajuns cu ea în scara blocului și a dat de gustul pliculețelor cu mâncare umedă, s-a liniștit instant. Ea era fericită și torcea, noi eram șocați de felul în care…mânca. Nu cred să fi văzut vreodată mâncare în viețișoara ei! Cert este că acela a fost momentul în care dubiile mele, dacă o fi bine sau nu să o luăm, s-au spulberat.
Îmi aduc aminte și că partea cea mai dificilă a fost să găsim, la ora aceea târzie din noapte, un cabinet veterinar. Am apelat la ”prietenul” google și am început să sunăm la clinici veterinare cu program non-stop. Fie nu răspundea nimeni la telefon, fie îmi spuneau că nu ne pot ajuta și tot așa. Ba chiar o doamnă ne-a sfătuit să o ducem direct acasă (deși îi tot explicam că mai avem o pisică) și că dacă nu…moare în câteva zile, abia după să venim cu ea la cabinet și să îi facă analize! Oribil răspuns și încă un cabinet veterinar trecut pe lista noastră neagră. Din fericire, am găsit în cele din urmă un spital veterinar cu program non-stop, https://pet-stuff.ro, iar medicul care a consultat-o a rămas surprins: ”E o fetiță sănătoasă tun! În afară de mulți purici nu pare să aibă nimic altceva!”
Oricum, după acele multe temeri și emoții, treaba s-a dovedit a fi extrem de simplă: noi doar am adus-o acasă, iar de restul s-au ocupat ei doi, Sasha și Serghei. Și uite așa a început frumoasa noastră aventură cu două pisici!
Perioada lor de acomodare a durat extrem de puțin (doar câteva zile), apoi am descoperit că s-o aducem acasă a fost cel mai bun lucru pe care l-am fi putut face pentru Serghei, dar și pentru noi.
Se joacă, dorm împreună, se alintă, se aleargă, își consumă energia, dar, de cele mai multe ori, pisicile noastre sunt blânde și drăgăstoase, iar nouă ne fac viața mai frumoasă!
Mai mult, mergem cu ele peste tot. Am fost prin toate vacanțele noastre, nu doar prin țară, ci și prin străinătate, iar cele două feline s-au comportat exemplar.
Și pentru că astăzi am vorbit mai mult despre Sasha, într-o postare viitoare vă povestesc cum „ne-a ales” Serghei în urmă cu 6 ani să îi fim stăpâni, dar și ce am învățat noi în toți anii ăștia de când avem pisici în casă. Chestiuni practice și utile, care să vă facă viața mai ușoară sau, de ce nu, să vă ajute să luați o decizie, în caz că vreți să adoptați o pisică!
Ca un fapt divers, din 2016 și până acum, aproape toți membrii familiilor noastre au adoptat pisici: socrii mei, fratele meu mai mic, sora mai mare.
În urmă cu niște ani, relația dintre Mirela (sora mea) și feline era una de hate-hate. Acum cine credeți că…”îi dă păpică lui Scotty și îl pupă pe botic”?! Ați ghicit! 😊
Ce vreau să vă mai spun, pe final, este că nu regretăm nicio secundă că i-am ales. De fapt, ne-au cam ales și uite așa ne-am transformat în niște…“pisicari” adevărați!
Un răspuns la „Viața cu două pisici!”