Fascinantul și misteriosul Istanbul
Încep prin a scrie rândurile acestea cu gândul la ce s-a întâmplat weekendul trecut în inima Istanbulului: atentatul în urma căruia 6 oameni au murit, iar mai bine de 80 au fost răniți. Vă spun sincer că acum aproape trei săptămâni – când ne plimbam agale pe bulevardul Istiklal – nu am avut nici măcar o secundă senzația de nesiguranță sau de teamă! Era totul atât de viu, de cosmopolit, de fermecător. Ne-a vrăjit pur și simplu! Și nu pot decât să regret că lumea se va raporta din nou la Istanbul ca la un loc în care oamenii sunt uciși în atentate teroriste!
Da, acum Istanbulul e și despre destine curmate brusc în urma unor acte odioase și ticăloase!
Dar Istanbulul este și despre veselie, culoare, voie bună și dorință de viață!
V-am mai spus, cred, că nu seamănă cu nimic din ce am văzut până acum. Că este seducător, copleșitor, un melanj aproape perfect între opulență și sărăcie, că e plin de contradicții la tot pasul, dar că nu ai cum să nu îl iubești!
Este singurul oraș din lume întins pe două continente (Europa și Asia), a fost capitală a 3 mari imperii (Roman, Bizantin și Otoman) și are mai bine de 15 milioane de locuitori. Istanbulul are ceva pentru fiecare gust, atracțiile turistice sunt și ele la tot pasul, așa că astăzi vă povestesc ce ne-a plăcut cel mai mult și ce am reușit să vizităm în cele câteva zile petrecute în orașul plin de viață, farmec și culoare.
Vă spuneam aici că am ales să ne cazăm în Sultanahmet, în partea europeană, pentru că în această zonă sunt localizate mai toate obiectivele turistice. Pe aproape toate le-am făcut la pas…
Continuă lectura „Fascinantul și misteriosul Istanbul”Weekendurile mele în imagini!
Istanbulul cel cu o mie de fețe!
Copleșitoare! Așa aș putea descrie experiența noastră în orașul întins pe cele două continente.
Am plecat în vacanța aceasta fără prea multe așteptări. În afară de câteva obiective turistice pe care le aveam pe listă, am încercat să nu mă documentez prea mult și nici să nu mă las influențată de părerile pro sau contra ale celor din jur (mai mult contra).
– E foarte posibil să nu îți placă. E frumos acolo, dar parcă e prea aglomerat. E prea multă mizerie și mai e și multă sărăcie. Nu m-aș mai duce acolo a doua oară…
Cam așa sunau ”încurajările” celor care au vizitat Istanbulul. Cei mai mulți, e drept, doar tangențial ca turiști. Fie au fost în trecere, fie în interes profesional și au apucat să viziteze doar pe ici-colo.
Dar mai bine să o luăm cu începutul și să vă împărtășesc acum impresiile mele despre metropola cu mai bine de 15 milioane de locuitori.
Continuă lectura „Istanbulul cel cu o mie de fețe!”Top 3 cărți de citit – luna octombrie
V-am mai scris și în articolele anterioare că voi tot insista cu acest top „3 cărți de citit într-o viață”. Recomandări subiective, prezentate însă fără prea multă patimă, lecturi pe care să le parcurgeţi cu drag cumva/cândva.
Așa că iată un nou top 3 al celor mai frumoase cărți citite de mine până acum.
1. Grădina uitată, Kate Morton
Cred că ştiţi deja că după ce i-am citit primul roman – Casa de la Riverton – Kate Morton a devenit una dintre autoarele mele preferate! Iar Grădina uitată a fost și ea ca un balsam pentru mintea și sufletul meu.
Aproape 480 de pagini ce vă vor purta pașii printr-un labirint, cu ruperi de ritm și treceri de la un personaj la altul, de la o epocă la alta…Dar mai bine mă opresc aici și vă invit să descoperiți singuri această carte plină de mister, impecabil scrisă.
Continuă lectura „Top 3 cărți de citit – luna octombrie”Viața cu două pisici ~ 2 ~
Astăzi, despre Serghei
Acum ceva vreme vă povesteam aici cum am adunat-o pe Sasha de pe străzi.
Dacă pe ea am găsit-o târziu în noapte și în drum spre casă ne-am tot gândit dacă facem bine sau nu, pe Serghei l-am văzut, plăcut și…furat de la niște prieteni. L-am luat pur și simplu când ei erau plecați de acasă! Dar cum sa nu te îndrăgostești de el când arăta în felul ăsta și se comporta precum un câine. Se ținea întruna după noi, voia mângâiat și numai în brațe.
DyFashion – 10 ani de feminitate, eleganță și rafinament
Colaborarea cu cei de la DyFashion a început timid, acum aproape un an, dar s-a dovedit a fi una dintre cele mai frumoase de până acum. Iar pozele de mai jos stau mărturie vie a acestei frumoase colaborări.
Italia, plăcerea mea vinovată!
O iubesc atât de mult încât cred că pot vorbi despre ea la nesfârșit! Am vizitat-o de atâtea ori, dar până și locurile revăzute au continuat să ne surprindă. Pe lângă cele despre care v-am mai povestit pe aici, în această vară am revăzut și Monte Grappa – masivul de aproape 1.800 de metri și frumoasele sale peisaje care te îmbie în orice anotimp la tot felul de drumeții. De altfel, dintre toate de până acum, vă pot spune că pe Grappa, vara asta, am experimentat cea mai lungă și epuizantă drumeție. Însă, pe cât de istovitoare, pe atât de frumoasă, mai ales că ne-am început ziua cu acest superb Răsărit! Nicăieri în lume nu ne zâmbește soarele mai frumos ca pe Cima Grappa.
Italia, amore mio!
De vreo 20 de ani, de când am început să călătorim prin străinătate, am avut șansa să vedem câteva țări. Însă niciuna dintre ele nu a putut-o detrona. Cu fiecare vizită, o iubesc mai mult și tot mai mult. Iar când nu am putut-o vedea, așa cum a fost în 2020 din cauza restricțiilor legate de pandemia de Covid, i-am dus dorul cum nici nu vă pot descrie. O iubesc și știu și simt că mi se potrivește. E țara mea de suflet, e marea mea plăcere „vinovată”!
V-ați dat seama, desigur, că vorbesc despre Italia și despre cea mai recentă vacanță petrecută acolo. Noi am ales și de această dată să mergem cu mașina, iar prin periplul nostru am ajuns în locuri care ne-au tăiat pur și simplu respirația.
Așa că invit și pe voi acum să urmăriți diafilmul frumoaselor zile din bella Italie.
Am revăzut Dolomiții și Cortina d’Ampezzo și am descoperit superbul Lac Sorapis situat la aproape 2000 de metri altitudine, un lac de o culoare verde turcoaz strălucitoare! Ceva absolut magnific! Am dat de el la capătul unei drumeții de câteva ore, în care am avut parte de peisaje spectaculoase, de poteci ca în povești, dar și de porțiuni abrupte, prăpăstii adânci, scări metalice și zone cu cabluri prinse de stânci. Cele din urmă mi-au răscolit puțin fobia de înălțime! Ce tot zic eu puțin? Mi-au blocat, pe alocuri, mintea și picioarele. Cine are frică de înălțime, înțelege ce scriu eu aici. La final însă răsplata a fost una pe măsură…
Anul nunții de mătase
În urmă cu zeci de ani, Johnny Cash îi scria soției sale June Carter ceea ce, spun unii, avea să devină cea mai frumoasă scrisoare de dragoste din toate timpurile.
Astăzi, la cei 12 ani de căsnicie, ce să îi mai spun eu lui Cosmin al meu, în afară de o ușoară readaptare a acestei scrisori:
Continuă lectura „Anul nunții de mătase”